Când copilul meu plânge sau se frustrează, simt nevoia să intervin imediat ca să îl liniștesc și să reduc disconfortul.

Mă simt neliniștită când copilul nu este lângă mine sau nu-l pot supraveghea îndeaproape.

Prefer să evit situațiile noi sau provocările pentru copil.

Mă consult des cu alte mame (sau caut online asigurări) că fac lucrurile „cum trebuie”.

Mă deranjează foarte tare când lucrurile nu ies „ca la carte” cu copilul.

Simt că dacă nu respectăm rutina exact, ceva nu va merge bine.

Mă enervez când copilul nu cooperează sau nu ascultă imediat.

Petrec mult timp gândindu-mă la ce aș fi putut face mai bine pentru copil.

Mă simt adesea prea obosită ca să mă joc sau să interacționez cu copilul așa cum mi-aș dori.

Mă simt copleșită de responsabilitățile de zi cu zi.

Rareori mai am energie pentru mine sau pentru lucrurile care îmi aduceau bucurie.

Am senzația că nimeni nu vede sau nu înțelege cât de greu îmi este.

Îmi este greu să cer ajutor, chiar dacă am nevoie.

Mă simt vinovată dacă iau o pauză doar pentru mine.

Pun nevoile tuturor înaintea nevoilor mele.

Fac des lucruri în locul copilului „ca să-i fie mai ușor”.